Maşinile electrice de la BMW sau cum să te distrezi pe baterii (2)

Am stabilit deja că dacă te plimbi prin oraş cu un BMWi8 întorci toate privirile şi pe bună dreptate. Dar, revenim şi noi cu picioarele pe pământ?  Nu  ‘om avea toţi peste 100.000 de euro să ne luăm un i8, dar dacă strângem ceva bani, ne-am putea răsfăţa cu un i3.

Nu e sport, nu întoarce capetele, dar avem un mod foarte eco de a ne plimba prin oraş. Merge bine, arată bine şi este foarte comod.

Din capul locului trebuie să spunem că avem de-a face cu o maşină full-electrică dedicată traficului citadin.  De arătat, arată foarte bine şi chiar te face să întelegi de la prima vedere că este o maşină cu gust, chic şi de oraş.

Motor? Mai mult decât suficient pentru jungla urbană: 170 de cai ieşiţi dintr-un motor de doar 50 de kilograme. Asta se traduce printr-un 0-60 la ora în 3,7 de secunde. Şi mai facem haz de maşinile electrice?

Mai mult, acumulatorul îţi oferă o autonomie de aproape 160 de kilometri. Bine, dacă râmâi chiar fară resurse, te poţi ajuta de un mic motor termic de 650cmc, în 2 cilindri care scoate 34 de cai…cam ca de maxi-scooter, aşa!

Ce ne-a plăcut foarte tare la i3 a fost modul în care este gândit interiorul. Majoritatea materialelor sunt reciclabile, lemnul este de bambus şi eucalipt (pentru că bambusul creşte cel mai repede) – totul este eco, pe bune!

La volan stai destul de sus şi ai o privelişte bună asupra drumului. Ai destul loc în portbagaj şi în spate. Unde mai pui că la bord ai toţi senzorii de care ai putea avea nevoie şi toate sistemele ca să te simţi în siguranţă.

Prin oraş, ne-a plăcut foarte tare suspensia. În modul Confort, nu simţi mai nimic din gropile bucureştene, deşi mult mai eficiente sunt modurile EcoPro şi EcoPro+ (consumi mult mai puţin).

Ce într-adevăr este excepţional, este faptul că poţi merge fără să apeşi frâna. Decelerarea este puternică în momentul în care ridici piciorul de pe acceleraţie. Noi am stat cu ceva emoţii şi ne-am uitat în oglinzi la fiecare semafor, cu gândul că cineva nu va vedea că ne oprim şi stopurile nu se aprind. Dar ce să vezi? Nemţii s-au gândit şi la asta. Ştiind că maşina încetineşte serios când nu îi mai dai curent, s-au gândit să aprindă stopurile când nu mai apeşi acceleraţia.

Distracţia mare a fost pe circuit.

Să o spunem din capul locului: nu este o maşina cu care să te dai ca Niki Lauda, ci să te duci la birou, cumpărături şi să-ţi iei pruncii de la şcoală.

După ceva plimbărică, am ajuns la Academia Titi Aur, unde cei care ştiu ce să facă în spatele covrigului s-au gândit să ne îndrume cum să scoatem untul din maşina asta.

Si pornim…frâna puternică de motor îţi dă puţin de furcă şi te face să decelerezi puţin înainte de repere, ceea ce te enervează până te obişnuieşti, dar nu-i vina maşinii.

Accelerează nesperat de bine pe circuitul mic şi tehnic, dar pe viraje parcă ne-am fi dorit ceva mai multă susţinere laterală în scaune. Maşina merge, domnule! Numa’ să ştii să-i dai!

Totuşi, dacă insişti pe viraje, micul i3 pare să subvireze.

Turele de circuit au fost distractive, dar trebuie să fim sinceri şi să recunoaştem că BMW-ul i3 nu este o maşină cu care să rupi asfaltul.

Ce am înţeles noi după turele astea?

i3-ul este un citadin pur-sange – e perfect pentru mers la birou, pentru cumpărături, pentru dus prichindeii la grădiniţă, nu pentru distracţie printre jaloanele circuitului. Totuşi, vă spunem cu mâna pe inimă că dacă în vreo dimineaţă vă treziţi mai târziu, nu aveţi când să puneţi de pacheţel pentru la şcoala sau v-a luat mai mult să vă hotărâţi cu ce să vă îmbrăcaţi, puteţi forţa nota prin oraş cu i3 fără probleme. Maşina poate, aşadar veţi ajunge unde trebuie fix atunci când trebuie.

Unde mai pui că într-adevăr vei fi eco. La fel ca mărul din pacheţelul puştiului.