Melania Medeleanu și Luciana Zaharia de la Zi de bine și lupta lor cu violența domestică

Melania Medeleanu și Luciana Zaharia, cele două jumătăți cu fapte bune ale Asociației Zi de bine, au dedicat campania de fundraising din luna noiembrie unei cauze ce vorbește despre unul dintre cele mai aspre fenomene sociale: violența domestică.

Perioada de carantină, criza sanitară, dublată de cea financiară a crescut numărul cazurilor de abuz în familie; numărul ordinelor de protecție eliberate, dar și încălcate ulterior, a crescut, așa încât soluția propusă de campania Iubirea care bate la ochi devine indispensabilă: un buton de panică, deghizat într-o bijuterie, care să poată alerta instantaneu serviciul unic de urgență 112.

De ce și-a făcut loc în planurile tale această campanie dedicată violenței domestice? Noi știm că tu preiei cauze mai vitregite de sprijin, or, în direcția violenței domestice acționează deja niște organizații puternice.

Melania Medeleanu: Așa cum spui, la Zi de bine își fac loc acele cauze vitregite și, în ciuda faptului că sunt atâtea ONG-uri care activează în zona violenței domestice, mi se pare că în continuare este un domeniu vitregit. Dacă ne uităm la poveștile acestor femei, dacă ne uităm la cifre, la realitatea că în ultimii 2 ani sunt mai bine de 135 de femei care au fost ucise, dacă ne uităm la faptul că au fost eliberate câteva mii de ordine de protecție și încălcate 30% dintre ele. În continuare ni se pare că violența domestică este pe deplin una dintre cauzele care merită atenția nu numai a noastră, ci a fiecăruia dintre noi.

Să ne înțelegem, nu este doar o cauză socială, ci o realitate de care foarte mulți dintre noi suntem conștienți. Există vecini care aud prin pereți strigătele unei femei dar care aleg să spună: nu e treaba mea! Nu mă amestec în familia lor.

Când alegem o astfel de atitudine, de fapt închidem ochii la drama unei femei care mâine s-ar putea să nu mai fie.

Ce acoperiți voi cu banii strânși?

Ce ne-am propus noi să facem pentru acele femei care au avut atât de mult curaj să plece dintr-o relație abuzivă și să obțină un ordin de protecție, dar care din păcate stau în continuare cu teamă zi de zi este să le-o oferim pe Minerva.

Minerva este un buton de panică deghizat într-o bijuterie. Nu voi spune despre ce bijuterie este vorba, desigur, fiindcă așa cum citim noi acest interviu, oricare dintre oamenii care nu ar trebui să știe despre butonul de panică ar putea citi.  Așadar, vom spune doar atât: este o bijuterie care, dincolo de frumusețea ei, are rolul de a accesa serviciul de urgență 112 într-un interval foarte scurt de timp.

Dacă victima vede agresorul apropiindu-se de ea, tentația va fi să ducă mâna la geantă, să scotă telefonul și să apeleze 112, toți acești pași pe care ea, uneori, nu mai are timp să îi facă, vor fi supliniți printr-o simplă apăsare.

Operatorul de la 112 are ocazia să audă conversația care se poartă, dacă aceea are loc, poate decide că este nevoie de un echipaj de poliție și poate să apeleze la colegii care se află cel mai aproape de locul de unde apelul a fost făcut.

Cea mai recentă experiență în care un operator 112 a ascultat un apel în care o adolescentă era sechestrată nu s-a sfârșit bine.

Melania Medeleanu:  Este foarte întemeiată întrebarea ta după ce am fost martorii unor cazuri precum cel de la Caracal. De cele mai multe ori auzim însă poveștile negative, ele ies mai repede la suprafață și asta face ca cele pozitive să nu se mai audă.

Eu am un mare respect pentru munca operatorilor de la 112 care, în multe situații, iau decizii care salvează vieți.

Nimeni nu poate oferi garanții că un caz Caracal nu se poate repeta, dar ce putem face este să construim tot ce ține de noi pentru a le oferi acestor femei o șansă.

Ne dorim foarte mult un parteneriat cu 112, să existe un instructaj al operatorilor acestui serviciu care să înțeleagă ce face acest buton de panică, să înțeleagă că în contextul în care se află, victimele nu vor putea purta o conversație clasică și, de aceea, vigilența și viteza de reacție ale operatorului sunt esențiale.

Am strâns bani pentru achiziționarea dispozitivelor, de mâine începem munca la dezvoltarea lor din punct de vedere tehnic,  să facem acest buton cât mai eficient cu putință, să ofere operatorului de la 112 cât mai multe informații așa încât victima să fie ajutată urgent.

Spune-mi despre femeile pe care le-ai întâlnit în această campanie? S-a schimbat ceva în toți acești ani în care fenomenul a fost îndelung discutat și analizat?

Melania Medeleanu: Mi-ar plăcea să spun că s-a schimbat ceva profund și, din păcate, mă îndoiesc că vom putea vorbi cu adevărat de o schimbare fiindcă bărbați care-și lovesc partenerele de viață există și vor mai fi.

Singurul despre care putem spune că a suferit o schimbare este faptul că se vorbește mai mult despre asta, că suntem mai conștienți că se întâmplă în toate categoriile sociale.

Până acum aveam sentimentul că violența domestică se petrece în zone marginale, sărace, cu bărbați alcoolici sau geloși, dar adevărul este că lucrurile nu stau deloc așa.

Fenomenul violenței domestice li se întâmplă tuturor categoriilor de femei și de bărbați, fie că e vorba despre femei care trăiesc la țară, alături de niște soți alcoolici, fie că e vorba despre profesori universitari despre care ai putea jura că niciodată nu ar putea ridica mâna asupra femeii pe care o iubesc.

Ai fi tentat să spui că educația a făcut din ei oameni. Ei bine, nu e chiar așa, iar episoadele de abuz se petrec lângă noi. Iar dacă știm acest fapt, poate că nu ne vom mai da voie să lăsăm să treacă pe lângă noi colega de serviciu cu un ochi vânăt și care ne povestește că s-a lovit cu ușa de la ghenă. Poate nu vom mai ridica din umeri atât de ușor.

Este foarte posibil să se fi întâmplat un accident, dar în egală măsură, încearcă să-i spui că ești acolo, dispus să asculți dacă ea are ceva pe suflet ce trebuie spus. Sau poți să-i spui că o poți ajuta să rămâi cu copiii, câtă vreme ea încearcă să vorbească cu un avocat. Dacă poți să spui pur și simplu: sunt aici!, pentru acea femeie s-ar putea să însemne mâna întinsă care-i salvează viața, curajul de care are nevoie pentru a pleca din relația abuzivă.

Primul lucru pe care l-am văzut atunci când am luat contact cu această cauză a fost o fotografie și un mesaj care o însoțea: mărimea 43 la pantof. Urmele acestui pantof cu mărimea 43 se vedeau pe chipul femeii. Nici măcar nu vreau să știu mai mult, nu cred că este nevoie să aflăm detalii suplimentare. Acea fotografie vorbește despre drama în care trăiește această femeie, indiferent de câte detalii mai adaugă sau mai ignoră.

O altă poveste pe care am auzit-o este a unei femei care a fost dată, pur și simplu, de tatăl ei agresorului. A dat-o de acasă fiindcă avea 16 ani și a gândit că nu mai are cum să o îngrijească, iar soțul ei, în drumul către casă a pus-o să meargă cu doi pași înaintea lui și arunca cu mere în capul ei. Iar dacă se mișca și rata ținta, femeia era lovită.

Când auzi astfel de povești te cutremură pur și simplu. Nu ai cum să spui: o să-mi șterg informația asta din minte și gata!

Noi, la Zi de bine, și eu, și Luciana, ne-am pus de acord într-o fracțiune de secundă că aceasta este una dintre cauzele pe care le vom susține.

Mai există ceva în plus față de aceste tipuri de abuz extrem, un soi de abuz psihologic, o presiune subtilă dar de nesuportat care poate fi încadrată în violența domestică. Cum simți tu asta? Este o relație abuzivă sau doar o relație eșuată?

Melania Medeleanu: O relație eșuată este una în care doi oameni nu au reușit să se înțeleagă și se despart. Când cineva ridică mâna asupra ta este o relație abuzivă.

Violența domestică nu înseamnă însă numai relația în care el te lovește. Inclusiv faptul că te ține dependent complet de el, că nu te lasă să mergi la serviciu este o formă de abuz.

Sigur că cel despre care se vorbește cel mai des este acest tip de violență brută, dar există multe altele și detaliile despre mecanismele lor de declanșare  sunt de găsit pe acumstii.ro.

Tu ai trecut vreodată printr-un episod de acest fel? Și dacă da, ce ai învățat din el?

Melania Medeleanu: Nu cred că e nevoie să ți se fi întâmplat ție ca să acționezi. Dacă ți s-a întâmplat ție înțelegi cu mult mai bine fenomenul, dar asta nu înseamnă că nu te poți implica dacă nu ai fost și tu acolo.

Aud foarte frecvent în ultima vreme de un soi de disociere, în sensul că victima este tentată să vadă ce li se întâmplă altora, dar nu mai are ochi pentru ce i se întâmplă ei. Și nici măcar nu poate fi vorba de disimulare, ci mai mult de un soi de orbire. Care este indiciul care ar trebui să tragă alarma?

Melania Medeleanu: Dacă vorbim despre violență fizică, o simplă palmă, un ghiont, un simplu semn de agresiune, o amenințare mi se pare că este mai mult decât suficient.  Pe de altă parte e important să înțelegi că violența domestică nu înseamnă doar violență fizică. De fapt atunci când îți vorbește urât constant, când nu te lasă să ieși cu prietenii, când îți interzice să mergi la serviciu sau te obligă să întreții relații sexuale – toate astea intră la rândul lor în categoria abuzului.

În același timp, sigur că adesea oamenii întreabă: dar de ce nu pleci? De ce nu pleacă, domnule? Ei bine, asta este o întrebare foarte crudă, care nu o ajută pe această femeie cu absolut nimic. Are motivele ei pentru care nu pleacă și cu siguranță niciunul dintre ele nu e plăcerea de a rămâne alături de agresor.

Nu pleacă pentru că nu vrea să doarmă cu copiii sub un pod, nu pleacă pentru că îi este frică de amenințări asupra restului familiei; sunt o mulțime de motive pentru care nu face acel pas care altora li se pare atât de simplu de făcut.

Știați că unei femei, pentru a ieși dintr-o relație abuzivă, îi trebuie cel puțin cinci încercări și fiecare judecată ori întrebare de acest fel, de ce nu pleci?, îi mai taie puțin din curaj. Așa că, în loc de judecată, ce-ar fi să oferim înțelegere, empatie, un umăr și o vorbă bună, o mână de ajutor.

Cum au reacționat donatorii voștri? Cine v-a susținut demersul?

Vreau să-ți spun că mobilizarea donatorilor în această lună a fost spectaculoasă. În noiembrie am strâns cea mai mare sumă prin donarea unei zile de naștere. 101 oameni au ales să primească în dar posibilitatea de a oferi daruri pentru oameni în suferință.

Ne bucură enorm că Avon, care a promis să dubleze primele 15.000 de SMS-uri, a dublat suma strânsă, chiar dacă astfel nu am atins ținta. Și direcționează către cauză 25.000 de EURO.

La rândul său, sprijinul Vodafone e esențial și vine într-un moment cheie al campaniei: oferă cele 1.000 de cartele necesare celor 1.000 de dispozitive #MINERVA și vine cu contribuție financiară care ne ajută să administrăm procesul de distribuire a dispozitivelor.

Când tragem linie și adunăm, vorbim despre un total de 58.734 de EURO, ceea ce e formidabil. În noiembrie, numărul 8845 pentru donații prin SMS a fost dedicat exclusiv violenței domestice, iar sumele strânse au fost colectate și din donații în conturi, dar și din donații prin SMS la 8845. Suntem recunoscători!