Peisaje ca în 1001 de nopţi. Un tur prin grădinile din Malaga, Granada, Cordoba şi Sevilla

În copilărie îmi plăcea să mă cuibăresc într-un balansoar şi să ascult vinil-uri cu poveşti. Evident, printre preferatele mele se aflau basme din 1001 de nopţi cu califi, lămpi fermecate, covoare zburătoare, sultani şi Şeherezade. În mintea mea de copil se contura o lume fantastică şi fără a avea  pe atunci acces la Internet, reuşeam cu ochii minţii să proiectez peisaje fabuloase cu palate şi grădini orientale, pe care aveam să le descopăr mai târziu în călătoriile mele prin lume.

Se spune că în viaţă atragi anumite experienţe, aşa am ajuns la numai două luni după o excursie în Marrakesh, în sud-vestul Spaniei, în zona Andaluzia. Mini-vacanţa mea a început în Malaga şi a continuat în Granada, Cordoba, Sevilla, Cadiz, Jerez, Tariffa şi Gibraltar.

Numele acestei zone, provine din numele dat de arabi peninsulei Iberice, Al-Andalus, întrucât acest teritoriu a fost sub ocupaţie maură între anii 711-1492. În 700 de ani de dominaţie arabă, în această zonă au fost mai multe califate, dar nu despre istorie, vreau să vă povestesc, ci despre superbele grădini ascunse printre ziduri de piatră, situate la înălţimi ameţitoare cu sute de specii de plante, flori înmiresmate, portocali, labirinturi din Tuia şi bolte de glicină, pe care le puteţi admira în toată splendoarea lor contemporană.

Călătoria mea prin grădini suspendate a început chiar la Malaga, la Alcazaba, în cea mai bine păstrată fortificaţie construită de dinastia Hammudid în secolul al XI-lea. Aflată pe un deal, pe rămăşiţele unei fortificaţii romane, chiar în centrul oraşului, dar cu vedere către port, această citadelă avea rol de apărare, având turnuri defensive cu tunuri. Recâştigată de la mauri, în 1487 după atacul asupra Malagăi, ordonat de cuplul regal Ferdinand şi Isabel, Alcazaba a fost protejată de spanioli şi restaurată, găzduind în prezent superbe grădini cu trandafiri, un sistem elaborat de fântâni arteziene şi patio-uri spaniole.

Nu ştiu cum arătau grădinile Semiramidei, dar cu siguranţă Alhambra Gardens din Granada au reuşit să îmi taie răsuflarea. Aflate în patrimoniul UNESCO, acestea reprezintă unele dintre cele mai mari atracţii turistice ale Spaniei, sute de oameni din toate colţurile lumii vizitându-le în fiecare zi. De altfel, biletele se rezervă cu luni înainte, iar un tur privat poate ajunge şi până la 150 de euro de persoană. Dacă nu dispui de acest buget, dar totuşi vrei să descoperi minunatele grădini trebuie să te trezeşti la 5 dimineaţa, să aştepţi câteva ore la coadă şi să speri că biletele nu se vor termina chiar în faţa ta!

Alhambra (sau Qalat Al-Hamra, după denumirea originară) este un palat şi un sistem complex de fortăreţe, construit pe ruinele unei fortificaţii romane din anul 800 înaintea lui Hristos. Acestea au fost renovate abia în secolul al XII-lea de Emirul Mohammed ben Al-Ahmar, emirul Granadei şi a fost transformat într-un palat, abia în 1333 de către Yusuf I, sultanul Granadei. După ocuparea lui de către creştini în 1492, acesta a devenit parte din Curtea Regală spaniolă, aici fiind locul unde Cristofor Columb a primit ordinul de a pleca în expediţia pentru descoperirea Lumii Noi. Palatul a avut o istorie complicată, legată chiar şi de Napoleon care a vrut să îl distrugă sau de englezi, dar în prezent este cel mai relevant loc al arhitecturii islamice din Europa.

Poeţii mauri descriau Alhambra astfel: o „perlă printre smaralde”, ca o aluzie la culoarea intensă, verde a grădinilor Alameda de la Alhambra. Acestea încă mai găzduiesc specii maure de trandafiri plantaţi de sute de ani, flori sălbatice, portocali, labirinturi romantice din tuia, o pădure deasă de fagi plantată de Ducele de Wellington în 1812, fântâni, cascade şi bolte de bughenvilea. A fost descrisă ca Paradisul de pământ, iar în ciuda numeroaselor acte de vandalism, ce au avut loc de-a lungul istoriei, a rămas o grădină fermecată readusă la viaţă prin atenţia acordată de spanioli de-a lungul secolelor.

Mesmerizată de atâta frumuseţe am plecat spre Cordoba, fără aşteptări prea mari. Aici, am descoperit chiar lângă Mezquita, fascinanta moschee-catedrală din Cordoba, Alcazar de los Reyes Christianos sau castelul monarhilor creştini. Situat lângă râul Guadalquivir, palatul Alcazar sau Al-Qasr a servit ca loc de reşedinţă a regilor spanioli, în prezent fiind un ansamblu arhitectural cu magnifice grădini de inspiraţie mujahedină. Aflată în patrimoniul UNESCO, grădina este o oază în torida Cordoba, cu zeci de plante înflorite, havuzuri şi cascade de apă, portocali înfloriţi şi cale.

Când credeam că am văzut toată frumuseţea de pe pământ cuprinsă într-un singur loc am ajuns în Sevilla, unde nu puteam să ratez cea de-a patra grădină din 1001 de nopţi spaniole. Reales Alcazares de Sevilla este un complex monumental aflat în centrul Sevillei, capitala Andaluziei, ce găzduieşte şapte hectare de grădini şi 17.000 de metri pătraţi de clădiri. Aici s-a aflat palatul regatului Abbadi, una dintre cele trei capitale ale imperiului Almohad, devenit mai târziu palat al monarhiei Castillene şi palat regal în perioada modernă. Construcţia a început în 914, sub diverşi prinţi arabi care şi-au adus contribuţia la construcţia şi dezvoltarea complexului arhitectural format din ziduri de apărare, turnuri, palate şi grădini, iar dezvoltarea acestui loc a continuat până în secolul al XII-lea, unde sub dominaţie a curţii spaniole, a fost reformat în stil gotic, apoi renascentist şi baroc. De-a lungul timpului, în acest complex de palate au avut loc diferite evenimente majore din istoria Spaniei s-au născut regine şi s-au luat decizii istorice.

Dacă eşti fascinat de arhitectură vei rămâne surprins de mix-ul eclectic de stiluri care s-au contopit de-a lungul secolelor, iar dacă îţi place natura vei rămâne plăcut impresionat de grădinile cu pomi fructiferi şi flori înmiresmate, canale şi poduri, fântâni şi havuzuri, ce aveau atât un scop funcţional, cât şi de relaxare.

Dezvoltate în perioada maură, grădinile Alcazar din Sevilla au trecut prin numeroase schimbări, cea mai importantă fiind însă în secolul al XVI-lea, când la cererea Regelui Philip al II-lea, designerul peisagist Vermondo Resta a introdus stilul italienesc. Resta a fost responsabil de refacerea Galeriei de Grutesco, transformând un vechi zid musulman în formă de loggie, ce permite acum admirarea grădinilor de la înălţime în toată splendoarea lor. Poate nu întâmplător, Reales Alcazares de Sevilla a fost folosit ca platou de filmare pentru scene din „Lawrence al Arabiei” (1962), „Kingdom of Heaven” (2005) şi cel de-al cincilea sezon al popularului serial „Game of Thrones”.