Căutare

Share this article

Studiourile de la Hollywood au produs nenumărate filme care au intrat în istorie, însă astăzi ne vom îndrepta atenția către cele mai bune filme ale anilor ’80.

Este oricând o plăcere să revedem acele filme care ne-au marcat copilăria sau poate chiar să le vedem pentru prima oară. În topul ce cuprinde cele mai bune 10 filme ale anilor ’80, sunt câteva titluri care chiar au scris istoria cinematografiei mondiale, filme semnate de regizori de geniu, filme care se predau ca exemplu în școlile de actorie și regie.

Dar să aruncăm o privire, să vedem care sunt cele mai bune filme ale anilor ’80.

Stand By Me (1986)

Regizor: Rob Reiner

Distribuție: Wil Wheaton, River Phoenix, Kiefer Sutherland, Corey Feldman.

Această poveste atemporală, ce are la bază cartea „The Body” a lui Stephen King, urmărește evoluția prieteniei dintre câțiva copii ce doresc să ajungă eroi locali prin încercarea de a descoperi trupul băiatului dispărut din comunitate.

Povestea lor este genul de aventură pe care îl poți avea doar într-o vacanță de vară, când nopțile lungi și zilele pline de posibilități creează amintiri cristalizate pe care le vei rememora în detaliu pentru tot restul vieții.

The Thing (1982)

Regizor: John Carpenter

Distribuție: Kurt Russell, Keith David, Wilford Brimley, T.K. Carter, David Clennon.

Nu este o exagerare să numim acest film al lui John Carpenter cel mai mare remake de gen al tuturor timpurilor.

Carpenter rămâne fidel originalului „The Thing From Another Planet” din 1951, în care o echipă de cercetători rămâne captivă în interiorul unei tabere norvegiene, unde o creatură ce-și schimbă forma îi alege unul câte unul. Cu toate acestea, cu înțelepciune, antecedentele filmului din ’51 au căpătat o amploare considerabilă cu o serie de evenimente neplăcute, dintre care cel mai semnificativ moment îl reprezintă o scenă în care oamenii sunt legați de scaune, în speranța de a descoperi care dintre ei este acum un străin.

Un film în care se întrezărește sclipirea geniului ce poate oferi atât secvențe accesibile publicului, cât și sânge, dramatism, groază și înfiorare.

Back to the Future (1985)

Regizor: Robert Zemeckis

Distribuția: Michael J. Fox, Christopher Lloyd, Lea Thompson.

Este filmul la care se potrivesc cel mai bine floricele de porumb. Este probabil cel mai bun film care te transpune într-o călătorie imaginară, ca nici un altul, iar Michael J. Fox are un rol extrem de vibrant.

Prin natura lor, filmele al căror subiect este călătoria în timp, au capacitatea de a-ți ameți foarte tare mintea. Cu toate acestea Back to the Future este coerent și ușor digerabil de la capăt la sfârșit.

Die Hard (1988)

Regizor: John McTiernan

Distribuția: Bruce Willis, Alan Rickman, Bonnie Badelia.

Dacă nu ar fi fost Die Hard, câte glume cu Bruce Willis nu ar mai fi existat? De când filmul lui John McTiernan a introdus personajul John McClane (jucat de Bruce Willis), un cinic ofițer NYPD ce încearcă să-și salveze soția și colegii de teroriștii picați ca din senin la petrecerea de Crăciun a firmei, au apărut nenumărate alte filme de acțiune ce au plasat eroul fie într-un tren, într-un avion, la o școală sau chiar la Casa Albă. Însă nici unul dintre cele patru ale seriei nu se compară cu Die Hard, fără dar și poate unul dintre cele mai grozave filme de acțiune, dar și unul dintre cele mai bune filme de Crăciun.

Blue Velvet (1986)

Regizor: David Lynch

Distribuția: Kyle MacLachlan, Isabella Rossellini, Dennis Hopper, Laura Dern.

Industria cinematografiei este plină de indivizi ciudați. Însă nici unul nu-și poate traduce excentricitățile în succes cinematografic atât de mare și de des precum a făcut-o David Lynch.

“Catifeaua albastră” combină un aer misterios și decadent cu un spirit american ironic și satiric și cu un ton original, însuflețit și ușor stilizat. Același amestec atrăgător de bizarerie dezgustătoare și familiaritate confortabilă, de artă și kitsch, aveau să facă din serialul de televiziune Twin Peaks fenomenul cultural al anilor 1990 și să exercite o influență remarcabilă asupra multor imitatori.

Ferris Bueller’s Day Off (1986)

Regizor: John Hughes

Distribuție: Matthew Broderick, Alan Ruck, Mia Sara

Nici un al film al anilor ’80 nu te poate inspira să-ți trăiești tinerețea la extrem, mai mult decât o face Ferris Bueller’s Day Off. Este un amalgam perfect al tuturor lucrurilor pe care ți le poți imagina în momentul în care ești blocat în casă. Dacă o plimbare cu un Ferrari alături de cel mai bun prieten și iubita ta frumoasă nu-ți trezește fantezia, imaginează-ți o petrecere în oraș unde vei interpreta „Twist and Shout” sau un prânz gratuit la un restaurant fancy. Raiul nu a fost niciodată reprezentat cu atâta acuratețe în vreun film.

The Shining (1980)

Regizor: Stanley Kubrik

Distribuția: Jack Nocholson, Shelley Duvall, Sanny Lloyd

Recentul documentar Room 237 a resuscitat interesul aupra adaptării lui Stanley Kubrik a capodoprei scrisă de Stephen King, The Shining.

Un bărbat (Nicholson) acceptă slujba de îngrijitor pe timp de iarnă al unul hotel din Colorado și se mută cu familia lui în acea zonă înghețată de la poalele munților. Însă hotelul este sursa unui rău neimaginat.

E.T.: The Extra-Terrestrial (1982)

Regizor: Steven Spielberg

Distribuția: henry Thomas, Drew Barrymore, Dee Wallace, Peter Coyote

Cu toții am fost cândva copii ce ne îndreptam spre viața adultă cu ochii deschiși, inocență și sentimente de respect și recunoștință. Nici un alt regizor din istoria cinematografiei nu a lucrat mai bine ca Steven Spielberg cu acest unghi de abordare, și puține filme concurează cu sentimentul preadolescentului ce rămâne în urma vizionării filmului E.T.: The Extra-Terrestrial. Povestea este simplă și emoționantă: un invadator din spațiu ajunge pe Pământ și se împrietenește cu un puști, Elliot și, mai mult decât atât, reușește să lege cu el prietenia intensă pe care mulți dintre noi ne-am dori să o cunoaștem. Relația dintre Elliot și E.T. este ceea ce Spielberg exploatează la maxim și este imposibil să vezi filmul și să nu-ți dorești ca un extraterestru să aterizeze și în curtea din spatele casei tale.

Raging Bull (1980)

Regia: Martin Scorsese

Distribuția: Robert De Niro, Cathy Moriarty, Joe Pesci, Nicholas Colasanto

Încearcă să faci o listă cu cele mai bune filme a căror acțiune se concentrează în jurul sportului și pune Raging Bull în top.

Este cea mai ușoară decizie  deoarece multe filme bazate pe sport au un subiect mediocru, în primul rând din cauză că nu-și pot scoate capul din meci.

Cel mai bun film al lui Martin Scorsese este despre spațiul superior al sportivului, în acest caz boxerul Jake LaMotta. Pentru un film despre sport, se petrece foarte puțin timp în ring, iar atunci când se întâmplă asta, camera se rotește printre frânghiile ce înconjoară ringul.

Raging Bull este despre urâțenia inerentă a masculinității așa cum a fost concepută de generații întregi. A fi bărbat în Raging Bull înseamnă a fi distrus de gelozie, inferioritate, autodepășire. Este boala ca monstruozitate. Nu e de mirare de ce Academia americană a ales să dea Oscarul pentru cel mai bun film peliculei „Ordinary People”, o dramă de sufragerie. Adevărul nu a fost deloc frumos.

Do the Right Thing (1989)

Regia: Spike Lee

Distribuția: Spike Lee, Danny Aiello, Ossie Davis, John Turturro

1989 a fost un an bun pentru mișcarea filmului independent american. Canalizând conștientizarea politică a regizorilor noului Hollywood din anii ’70, Spike Lee și frații săi din anii ’80 (Steven Soderbergh, Michael Moore și Jim Jarmusch) au anunțat sosirea unui nou tip de film.

Asemenea majorității filmelor lui Lee, Do the Right Thing – povestea tensiunilor rasiale ce erup în violență într-una dintre cele mai fierbinți zile de vară – a fost extrem de controversat la lansarea sa. Oamenii l-au acuzat că acest film ar putea provoca o serie de revolte asemănătoare.

Nu s-a lăsat cu violențe în urma filmului, însă s-a deschis un dialog care continuă și azi, un dialog legat de tensiunile care continuă să fie prezente, dar care sunt adesea negate sau acoperite. Iar filmul a trecut testul timpului. Este la fel de actual, prezent și relevant cum a fost în urmă cu 29 de ani. Nu e rău pentru un scenariu pe care Spike Lee l-a scris în două săptămâni, nu?

Share this article
Ți-a placut povestea? Ajută-ne și promoveaz-o pe social media
read
next
loading...

Abonează-te la newsletter-ul LIFE.RO