Filmul Dune, între controverse şi succes de box-office

Am crescut în generaţia care citea, pe rând, Cireşarii, Jules Verne şi mai apoi Dune. Cine avea întreaga colecţie acasă era considerat privilegiat şi era, în multe cazuri, şi sursa pentru cei care voiau să le citească, dar nu aveau acces la ele. Deşi SF-ul nu e pentru toată lumea, povestea lui Frank Herbert a intrat pe sub pielea multora care nu sunt tocmai fani ai genului. Filmul Dune este însă o provocare pentru orice cineast, căci e greu să ecranizezi ceva atât de complex fără să pierzi esenţa.

Filmul Dune, unul dintre cele mai aşteptate din ultimii ani

Ecranizarea celui mai bine vândut roman din istorie a trezit mult interes, atât în rândul celor care au devorat poveştile imaginate de Frank Herbert, cât şi printre cei care nu le-au citit, dar care le ştiau renumele.

Filmul, lansat la începutul lui septembrie în cadrul Festivalului de Film de la Veneţia şi intrat în cinematografe de câteva zile, nu a dezamăgit până acum nici marea majoritate a criticilor, nici spectatorii. Iar temerile în acest sens au fost multe având în vedere experienţele nefericite de până acum la acest capitol. La premiera de la Veneţia spectatorii însă au ovaţionat la finalul filmului vreme de 8 minute.

Temeri şi controverse, în egală măsură, au fost legate şi de decizia Warner Bros de a lansa pelicula în acelaşi timp în cinematografe, cât şi pe platforma de streaming HBO Max. Regizorul canadian Denis Villeneuve a fost furios, însă reprezentanţii companiei producătoare spun că era nevoie de un astfel de compromis în condiţiile în care pandemia de coronavirus este încă departe de final. Până la urmă decizia s-a dovedit a nu fi una rea, Dune obţinând în primul weeekend în cinematografe încasări de 40,1 milioane de dolari, cu 10 milioane mai mult decât erau aşteptările iniţiale. După o săptămână şi jumătate filmul a adunat încasări din toată lumea de peste 300 de milioane de dolari, în condiţiile în care bugetul a fost de 165 de milioane.

Povestea publicată în 1965 este mult prea complexă pentru a putea fi redată aşa cum trebuie într-un film de 2 ore şi jumătate, iar producătorii acestuia au avut grijă să înveţe din greşelile altora. Tocmai de aceea au şi menţionat că acesta este „doar începutul.” Unul mai mult decât promiţător, cu actori celebri – Timothee Chalamet, Zendaya, Josh Brolin, Javier Bardem, Dave Bautista şi Jason Momoa – elemente vizuale impresionante, decoruri şi costume care satisfac imaginaţia fanilor Dune.

Acţiunea filmului, la fel ca şi cea a romanului care a scris istorie, urmăreşte povestea lui Paul Atreides, interpretat excelent de Timothee Chalamet, prinţul a cărui familii a acceptat să conducă planeta deşertică Arrakis, cunoscută şi sub numele de Dune. Acesta este singurul loc din Univers care adăposteşte melanjul, cea mai preţioasă substanţă datorită faptului că ea face posibile zborurile interstelare. Sigur, acţiunea este mult mai complexă şi are toate condimentele care să ţină spectatorul atent: politică, religie, putere, trădare, moarte – cam tot ce avem şi pe plaiurile mioritice, dar într-un timp şi un decor din alte vremuri, extrem de îndepărtate.

Încercări eşuate ale ecranizării poveştii lui Frank Herbert

Aceasta este prima ecranizare de succes a romanului Dune, deşi nu sunt puţini cei care au vrut să ducă pe marile ecrane una dintre cele mai celebre poveşti SF scrise vreodată. Mai mult, saga lui Frank Herbert a fost sursă de inspiraţie pentru o mulţime de concepte ale unor filme care, la rândul lor, au scris file importante din istoria cinematografică, precum Războiul Stelelor.

Prima tentativă de ecranizare a poveştii i-a aparţinut regizorului chilian Alejandro Jodorowsky, care a vrut să facă o capodoperă, dar a sfârşit prin a fi dat drept exemplu de eşec răsunător. Jodorowsky a încercat să coopteze în proiect nume mari, precum Orson Welles în rolul lui Baron, pictorul Salvador Dali în rolul lui Shaddam IV, artistul H.R. Giger şi trupa britanică Pink Floyd pentru muzică. Producătorii de la Hollywood au considerat însă că genul SF nu va fi bine primit de publicul anilor `70. În plus, modificările aduse poveştii erau majore, versiunea iniţială a regizorului chilian avea 14 ore, iar încercările de a reduce durata n-au făcut decât să finalizeze bugetul înainte ca pelicula să fie finalizată.

Ridley Scott, regizorul celebrei producţii Gladiatorul, şi-a dorit şi el să ducă Dune pe marele ecran. Un an de zile a lucrat la proiect, încercând să-l facă potrivit pentru cinematograf, însă până la urmă s-a văzut nevoit să renunţe.

David Linch a fost şi el atras de mirajul Dune şi chiar a reuşit, în 1984, să ecranizeze celebrul roman. Nu că versiunea lui nu a avut succes, dar a fost un eşec de proporţii. Criticii au catalogat-o drept o peliculă imposibil de urmărit, iar cifrele de la box-office au fost dezastruoase.

Singura variantă care a prins la public a fost cea sub forma unei mini-serii de televiziune, realizată la începutul anilor 2000 pentru postul Sci-Fi Channel, intitulată Frank Herbert`s Dune, urmată de o alta inspirată din al doilea şi al treilea volum din saga Dune.

Succesul versiunii lui Villeneuve a încurajat producătorii să vorbească acum şi despre data lansării celui de-al doilea film, programată pentru octombrie 2023.

Citeşte şi: Cele mai bune filme SF din toate timpurile – LIFE.ro