Letiţia Pintilie, designer de bijuterii: „Eu nu-i refuz niciunui material şansa de a străluci”

„Cred că orice, sau aproape orice, poate fi transformat într-o bijuterie”, spune designerul Letiţia Pintilie. Şi în colecţiile sale se vede asta. Inelele, brăţările, colierele pe care le concepe „nu refuză niciunui material şansa de a străluci”. Letiţia Pintilie este un creator autodidact, un designer a cărui bijuterie de autor vorbeşte mult despre experimente, despre materia care nu este neapărat material preţios. În acest week-end, la târgul Materia, îi veţi putea vedea colecţia creată special pentru eveniment: bijuterii care îmbină materialul vedetă al târgului (pielea) cu forme, asimetrii, metale şi finisaje care îi definesc stilul.

Lucrezi cu o gamă largă de materiale. Ce e „materia” pentru tine? (desigur, nu vorbesc despre târg)

„Materia” este, fără dubiu, cea mai importantă sursă de inspiraţie. Cele mai bune idei mi-au venit, de cele mai multe ori, când am intrat în posesia unui nou material.

Cum ai ales să te concentrezi pe frumuseţea oricărui material în detrimentul materialelor preţioase?

Nu ştiu dacă a fost o alegere făcută în mod conştient. Mi-am format obiceiul să cântăresc aproape tot prin prisma utilizării într-o piesă de bijuterie. Nu de puţine ori adun tot felul de obiecte de pe stradă, plajă etc., sau petrec o grămadă de timp în magazinele de construcţii şi amenajări interioare – nu ştii niciodată ce poţi găsi pe raft. Cred că m-aş plictisi dacă aş avea la dispoziţie doar metale preţioase şi pietre la fel de preţioase. Asta nu înseamnă, desigur, că nu apreciez frumuseţea lor sau că exclud complet o posibilă viitoare „colaborare”.

Care este sursa ta de inspiraţie în momentul în care concepi o nouă colecţie?

Plec aproape întotdeauna de la ce am în atelier, atât materiale, cât şi dotări tehnice. În momentul în care doresc să dezvolt un subiect într-o colecţie, îmi schiţez rapid, mental, o listă cu ce aş folosi şi cum s-ar mula pe concept. Se mai întâmplă să fac modificări, imediat după prima piesă realizată, însă prefer să lucrez cam cu aceleaşi materiale cu care lucrez de obicei – mi se pare o provocare destul de mare să vin cu un rezultat diferit, utilizând aceleaşi materiale şi aceleaşi tehnici.

Cum integrezi organicul, viul într-o bijuterie?

E mai dificil de integrat, deoarece trebuie luate în considerare fragilitatea şi efemeritatea organicului. Cel mai des recurg la o tehnică de îmbrăcare în cupru a elementelor respective sau de imprimare a acestora pe metal.

Colecţia ta „what’s left behind” pare un „testament” o moştenire de purtat. Cum ai defini lucrările tale? Cum te-ai defini pe tine într-o bijuterie?

Sper că doar pare testament :). Deşi, serios vorbind, cel mai probabil că asta voi lăsa în urmă: bijuterii.

Nu-mi vine întotdeauna uşor să-mi definesc creaţiile – câteodată mă întreb dacă şi de ce e nevoie. Consider că o parte din mine este deja expusă în piesele finite şi, de cele mai multe ori, nu sunt dispusă să ofer şi mai mult, mai ales că definiţia | conceptul | explicaţiile suplimentare nu pot aduce – şi aici vorbesc şi în baza experienţelor avute – o schimbare în modul în care sunt ele percepute de către privitor.

Care a fost prima bijuterie creată?

Hm, grea întrebare. Dacă e să consider prima bijuterie chiar prima piesă creată prin tehnici clasice de bijuterie, atunci pot spune că a fost un inel.

Ai o bijuterie favorită? Ce reprezintă aceasta pentru tine?

Nu neapărat. Am piese care figurează în topul preferinţelor mele, din cele mai diverse motive – că a fost prima piesă creată într-o anume tehnică, că a fost o piesă care mi-a ieşit exact cum am intenţionat, că a fost o piesă care s-a transformat în cu totul altceva decât ce am intenţionat, că a fost o piesă de care nu m-am putut efectiv despărţi… Şi lista poate continua.

Cu ce lucrări vei participa la „Materia”? E o colecţie? De ce ai ales aceste lucrări să te reprezinte la târg?

Pentru „Materia” am pregătit o serie de piese, combinaţie metal + piele + pietre semipreţioase, inspirată din dorinţa de a găsi ceva frumos în iarna care s-a prelungit friguros de mult anul acesta, în opinia mea, şi anume – un element al naturii, planta winterberry. E o colecţie creată special pentru „Materia”, care îmbină materialul vedetă al târgului – pielea – cu specificul creaţiilor mele (asimetrii, construcţie metal, finisaje).

Cum percepi tu experimentele? Cu ce-ţi place să experimentezi?

Experimentele le împart în două categorii – una care implică acelaşi mediu de exprimare, însă abordat în moduri diferite (cea pe care o practic mai des), şi o a doua, care implică noutăţi absolute în ceea ce priveşte materia primă. Eu nu-i refuz niciunui material şansa de „a străluci”, însă de cele mai multe ori nu mă pot convinge să perseverez în cazul obţinerii unui prim rezultat nu foarte satisfăcător.

Care este definiţia ta pentru bijuteria de autor?

Termenul acesta de bijuterie de autor a apărut şi din dorinţa bijutierilor care lucrau în atelierul propriu (unde parcurgeau toate etapele necesare realizării unei bijuterii) de a sublinia diferenţa dintre piesele create de ei şi cele produse în serie, machine made, de care doreau să se delimiteze.

Pentru mine reprezintă un simbol al personalităţii autorului, personalitate exprimată în designul pieselor, în fiecare alegere de material, în acurateţea execuţiei (sau dimpotrivă, în lipsa studiată a ei).

Citeşte şi:

Edita Lupea, o colecţie minunată de haine din şi cu piele

MATERIA, a doua ediţie a târgului de design contemporan din piele